marți, 2 februarie 2010

Despre politică (1)

La sfârşitul anului 2009 GFK România a realizat un studiu ce viza portretul tinerilor de azi, grupul ţintă fiind format din adolescenţi şi tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 20 de ani. Nu mă surprinde deloc faptul că principala concluzie a studiului este că majoritatea tinerilor sunt individualişti, neinteresaţi de asumarea responsabilităţilor sociale ce le revin şi îşi dedică timpul liber spaţiului virtual. Deşi au un potenţial social, politic şi creativ imens nu ştiu cum şi nici nu sunt interesaţi de valorificarea acestuia. Aşa că puţină cultură politică, cred eu, nu strică. Iată de ce m-am decis să încep o serie de postări cu subiect exclusiv politic.
Din păcate, deşi românii sunt înclinaţi să îşi dea cu părerea oricând şi cu privire la orice, suntem lipsiţi de o cultură civică solidă în ciuda disciplinei cu acelaşi nume studiată încă din ciclul primar. Aşa că prima postare a acestei serii încearcă să fie o definire a termenilor. Celor ce sunteţi familiarizaţi cu domeniul vă adresez rugămintea să mă completaţi. Pentru toţi ceilalţi...dacă aţi învăţat ceva, vă rog nu vă simţiţi ofensaţi de tonul puţin cam prea pedagogic.
Dincolo de încărcătura peiorativă a cuvântului politică, stă realitatea conform căreia tot ceea ce ţine de existenţa unui stat este politică – considerată ca proces sau conduită socială, economică, religioasă. Politica în fapt desemnează un ansamblu de acţiuni prin care un grup (la nivel macro statul) dominat de interese şi opinii diferite, trece de divergenţele inerente pentru a adopta decizii comune, fundamentale pentru existenţa şi dezvoltarea grupului în cauză. Privită din această perspectivă politica reclamă existenţa convingerilor, capacitatea grupului de a negocia asupra divergenţelor şi, în final, adoptarea şi aplicarea deciziilor. La nivelul unui stat, cetăţenii sunt parte a numeroase grupuri ce aderă la ideologii şi doctrine politice, sociale, religioase, economice din cele mai diverse, grupuri ce în câmpul politic iau forma partidelor politice.
Ideologiile sunt constelaţii de idei, concepţii filosofice, morale, religioase, credinţe şi expresii ce reflectă într-o formă teoretică interesele şi aspiraţiile unei societăţi, a unor categorii într-o anumită epocă. Ele redau, definesc şi interpretează lumea cu raportare imediată la experienţa şi cunoaşterea acumulată în momentul cristalizării respectivelor ideologii. Doctrinele preiau mare parte a elementelor unui ideologii devenind un ansamblu de principii, idei fundamentale în cadrul unui sistem politic, ştiinţific, religios etc. Plecând de la o ideologie un grup politic (partid) îşi creează o doctrină proprie ce reprezintă principiile fundamentale ale grupului, viziunea acestuia despre societatea în care trăieşte, dar şi soluţiile pe care le propune pentru a rezolva problemele cu care respectiva societate (statul) se confruntă.

2 comentarii:

  1. Nu clarifici confuzia si vesnica frustrare a romanilor ca nu avem (inca) cultura politica. Ceea ce de fapt avem, asa cum e ea.
    Legat de studiul GFK, nu-mi dau seama in ce masura exista o diferenta majora intre tinerii de 15-20 de ani de acum si cei care aveau varstele astea acum 15 ani sau mai mult. Sincer am senzatia ca diferenta nu e asa de mare precum s-ar crede. Dar, recunosc, n-am citit studiul GFK.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos ... mi-e dor de discutiile de alta data ...despre suflet si nemurirea lui ,cand citesc aceste randuri, ma simt iar studenta, si imi vine un chef nebun de a filosofa .. si nu cu oricine ci cu cineva care demonstreaza si prin acest blog ca GANDESTE LIBER.

    RăspundețiȘtergere